Am atins ramul unui copac,
l-am rupt,
l-am luat tovarăş pentru o vreme.
Ramul rămas lipit de trunchi a primit un ram nou,
lângă care a crescut să mi se dăruiscă, pesemne.
Am luat o floare, am rupt-o,
să-mi fie bucurie pentru o vreme.
Tulpina mi-a dat şi parfumul ei,
să nu o uit pesemne.
Am întâlnit un om, un om oarecare.
La despărțire, el mi-a rănit aşteptările
şi omul l-am luat cu mine, purtând dezamăgirile.
Mi-am coborât privirea în pământ, acolo de unde veneau şi copacul, şi florile,
mi-am ridicat gândul spre cer, ducându-mi mirările.
L-am întrebat pe Dumnezeu, atunci,
după chipul şi asemănarea cui este azi omul?
Eugenia Bucur
Eugenia Bucur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu